Paradoxul succesului - Cum sa esuezi lamentabil

Cu totii dorim sa avem succes, nu-i asa? Si nici unul dintre noi nu ne dorim sa esuam. Asa ca, ne fixam privirea pe varful piramidei, trasam un plan, ne facem strategii si pornim la drum. Si eventual, cu mult efort, daca nu renuntam, in final ajungem acolo.
Probabil ca va ganditi de acolo in continuare totul este floare la ureche. Ei bine....este foarte posibil ca acolo sus sa fie inceput sfarsitului.

Intr-una dintre cartile sale Jim Collins analizeaza pragurile critice dintre nivelul Bun si nivelul Excelent. Cea mai mare piedica in atingerea excelentei, in afaceri, in viata, in sport, in orice, este faptul ca am devenit buni.
Citeam astazi despre bucla si pasii care duc de la claritatea scopului la o ceata si difuzie a energiei noastre si in final la esec.

De la succes la esec sunt patru pasi

Pasul 1. Avem claritatea a ceea ce ne dorim, muncim focusat si obtinem succesul.
Pasul 2. Cand avem succes, acesta ne deschide drumul catre tot mai multe optiuni si oportunitati
Pasul 3. Cand ne-am marit numarul de optiuni si oportunitati carora le acordam atentie, ne risipim energia in cat mai multe parti si eficienta noastra scade.
Pasul 4. Eforturile dispersate, determina o ambiguitate a scopului si duc la esec.

Ma gandeam cat de adevarate sunt aceste idei. Succesul este chiar un catalist al esecului.

Exemplul personal
In primul meu business am muncit focusat si disciplinat timp de un an de zile si am cunoscut succesul. Aveam o afacere venit foarte bun, o masina personala si un cont in banca cu 4 cifre in dolari.

Apoi m-am mutat intr-un oras mai mare si am inceput sa caut noi oportunitati, pentru ca aveam destula putere financiara pentru varsta mea. Insa nu aveam si destula inteligenta financiara pentru a deosebi intre afaceri bune si afaceri rele.

Mi-am investit din timp si bani in noi locuri, abatandu-ma treptat de la brumul batatorit pe care il stiam si care ma adusese initial la succes. Pentru ca nu am facut alegerile bune, m-am ales in final cu un efort disipit in multe directii, vezi zicala "nu fugi dupa doi iepuri ca nu prinzi nici unul", si in final am pierdut si ce aveam.



Lipsa de focus in afaceri

Iata cum succesul duce la esec si in cadrul corporatiilor. De, doar corporatiile sunt conduse de oameni.

In 1981 pe piata americana a iaurturilor, o noua firma TCBY inoveaza si creeaza un nou tip de iaurt, 'frozen yogurt' si breveteaza astfel o noua categorie de produs, care va deveni asa numita industrie 'Fro-Yo'.
Aceasta strategie ii asigura succesul companiei si in 2006, TCBY ajunge sa detina 36% din piata americana de iaurturi.

Evident, care este urmatoare etapa cand ai succes este sa cautati noi oportunitati de care sa profiti.  Astfel compania isi petrece urmatorii ani investind si dezvoltand afaceri de inghetata si de de cuburi de gheata ambalate. In acelasi timp, pe segment principal al iaurturilor apar noi competitori, cu strategii mai bune, mai puternice, care sterg treptat din clasament numele TCBY care datorita lipsei de focus, nu mai are toate puterile de a lupta pentru un loc in frunte.

Astazi, in 2012, TCBY mai detine o minora cota de piata de 8%. Ce ar fi trebuit sa faca in schimb? Sa isi mentina focusul pe core business, gasind noi si noi strategii pentru a deveni mai buni pe acel segment.