O regula de baza in vanzari este sa faci un pas inapoi atunci cand depasesti limita si simti ca "ai mers prea departe". Textul cu care ma "scuz" este: "stimata dna/dnle, sunt nou in aceasta industrie si nu am multe cunostiinte despre cum se procedeaza, multumesc ca mi-ati atras atentia, va rog sa o faceti de fiecare cand gresesc pentru ca sa ma corectez".
Fraza aceasta merge de minune vad, probabil din motivul evident ca iti ceri scuze, dar si pentru ca toata lumea vrea sa fie profesor si sa dea sfaturi. Ei bine, eu le dau ocazia.
Am pus "scuz" in ghilimele pentru ca textul pe care il spun sunt doar cuvinte, singurul lucru util este pasul inapoi pentru dezamorsarea conflictului. Insa personal nu cred ca trebuie sa ai cine stie ce experienta sau cine stie ce cunostiinte pentru ca sa faci afaceri. Evident ca pe de o parte imi este usor sa spun asta pentru ca deja am peste zece ani de antreprenoriat, dar sunt intr-o industrie noua unde chiar nu stapanesc toate informatiile.
Ei bine, cunostiintele se cumpara. Poti anagaja pe cineva care are cunostiinte sau poti plati pentru un curs unde sa acumulezi cunostiintele necesare. Ceea ce conteaza si ceea ce este de nepretuit este atitudinea si mindsetul de invingator. Acestea nu sunt de vanzare, si nu sunt de cumparat. iar ele fac toata diferenta in afaceri si in viata.
joi, 1 noiembrie 2012
marți, 25 septembrie 2012
Puterea cuvintelor
Este nevoie de o mare putere mentala si tarie de caracter, pentru a-ti lua privirea de la ceea ce este in viata ta si a te concentra pe ceea ce iti doresti sa fie.
Dar mai intai trebuie sa ajungi crezi ca poti face asta, ca iti poti controla emotiile si starile si ca nu ele te controleaza pe tine.
"Hai ridica-te, nu te mai plange, nu e mare lucru. Esti barbat"
Iata cuvintele pe care le aude orice baiat de la tatal sau, cand se loveste si plange. Ce aude? Cuvinte. Si imediat isi schimba starea, inceteaza plansul si "se comporta ca un barbat". Deci cu ajutorul cuvintelor starea a fost schimbata. Nu la fel i se spunea si fetitei cand se lovea, acesta era incurajata chiar sa detalieze ce s-a intamplat si sa planga pe umarul tatalui.
De aceea un barbat in medie isi poate controla mai bine emotiile decat o femeie, datorita cuvintelor pe care si le spune. Deci ceea ce ne spunem ne influenteaza sentimentele, care la randul lor afecteaza ceea ce facem si cum facem.
"Eu voi fi primul care va realiza asta"
Pana in 1954 nimeni nu mai reusise sa alerge 1 mila in mai putin de patru minute. Doctorii spuneau ca este fizic imposibil, si au demonstrat ca omul nu are structura musculara, nici capaciatea pulmonara necesara. Toti atletii de la aceea vreme spuneau "Sa alergi o mila sub patru minute este imposibil", "Nimeni nu a mai facut-o", "Asa ceva este imposibil", "Doctorii spun ca este imposibil".
Dar un tanar pe nume Roger Bannister a refuzat sa se uite la datele existente si sa repete cuvintele altora. In schimb el a zis "Eu o voi face", "Scopul meu este sa alerg o mila in sub patru minute, indiferent de ce va fi nevoie sa fac", "Eu voi fi primul care va face asta". Si in 1954, acest tanar a devenit prima fiinta umana care a reusit sa alerge o mila in sub patru minute. Vazand aceasta, ceilalti atleti si-au schimbat cuvintele si au spus "Iata, Bannister a facut-o, inseamna ca se poate", "Chiar daca este foarte greu o voi face si eu". Si in urmatorii doi ani, 120 de noi atleti au repetat recordul imposibil de realizat pana atunci de fiinta umana.
"In 6 luni voi fi sanatos"
Morris Goodman era unul dintre vanzatorii de asigurari de top din SUA, membru al Mesei Rotunde a Milionarilor. In martie 1981, acesta se prabuseste cu avionul si devine o masa sangeranda carne la propriu, nervul care lega muschiul diafragmei de creier este taiat si nu mai poate respira singur. Cand l-au primit la spital doctorii au zis "Este la fel de bun ca si mort acum", "Nu stiu de ce ne mai ocupam de el, sansele lui de a supravietui unei operatii sunt aproape zero". Morris Goddman nu se mai putea misca dar inca era constient si putea gandi. El s-ar fi putut uita la faptele prezente, la situatia descrisa de doctori si sa isi spuna ca nu mai are nici o sansa. In schimb, el a spus "In 6 luni de zile voi iesi de aici pe picioarele mele". Si asa a fost. De atunci el este numit Mirracle Man, dar nu a facut decat sa isi foloseasca cuvintele pentru a-si construi viata, nu pentru a si-o descrie.
Cristalele de apa alei lui Masaru Emoto
Demonstreaza clar, vizual, efectul cuvintelor asupra materiei, in acest caz particular asupra particulelor de apa distilata inghetata. Unei mostre de apa lasata la inghetat i s-au aplicat stimuli diferiti, intai muzica rock apoi muzica simfonica. In cazul primului stimul, muzica rock, particulele de apa inghetata aveau o forma neordonata si stearsa, iar in cazul muzicii clasice, apa a inghetat in particulele geometrice, simetrice, placute vederii.
"Să fie lumină!"
Acestea sunt primele cuvinte din Geneza. Dumnezeu nu s-a uitat in jur si a zis "e cam intuneric pe aici, e un loc imposibil de locuit, mereu frig, nu este sa fie..." . Dumnezeu a spus in schimb "Sa fie lumina", Si a fost lumina. Si asa a continuat Creatia.
Exemplele pot continua. Este responsabilitatea noastra sa ne luam focusul de la ceea ce este si sa gandim si sa spunem ceea ce vrem sa fie.
vineri, 24 august 2012
Paradoxul succesului - Cum sa esuezi lamentabil
Probabil ca va ganditi de acolo in continuare totul este floare la ureche. Ei bine....este foarte posibil ca acolo sus sa fie inceput sfarsitului.
Intr-una dintre cartile sale Jim Collins analizeaza pragurile critice dintre nivelul Bun si nivelul Excelent. Cea mai mare piedica in atingerea excelentei, in afaceri, in viata, in sport, in orice, este faptul ca am devenit buni.
Citeam astazi despre bucla si pasii care duc de la claritatea scopului la o ceata si difuzie a energiei noastre si in final la esec.
De la succes la esec sunt patru pasi
Pasul 1. Avem claritatea a ceea ce ne dorim, muncim focusat si obtinem succesul.
Pasul 2. Cand avem succes, acesta ne deschide drumul catre tot mai multe optiuni si oportunitati
Pasul 3. Cand ne-am marit numarul de optiuni si oportunitati carora le acordam atentie, ne risipim energia in cat mai multe parti si eficienta noastra scade.
Pasul 4. Eforturile dispersate, determina o ambiguitate a scopului si duc la esec.
Ma gandeam cat de adevarate sunt aceste idei. Succesul este chiar un catalist al esecului.
Exemplul personal
In primul meu business am muncit focusat si disciplinat timp de un an de zile si am cunoscut succesul. Aveam o afacere venit foarte bun, o masina personala si un cont in banca cu 4 cifre in dolari.
Apoi m-am mutat intr-un oras mai mare si am inceput sa caut noi oportunitati, pentru ca aveam destula putere financiara pentru varsta mea. Insa nu aveam si destula inteligenta financiara pentru a deosebi intre afaceri bune si afaceri rele.
Mi-am investit din timp si bani in noi locuri, abatandu-ma treptat de la brumul batatorit pe care il stiam si care ma adusese initial la succes. Pentru ca nu am facut alegerile bune, m-am ales in final cu un efort disipit in multe directii, vezi zicala "nu fugi dupa doi iepuri ca nu prinzi nici unul", si in final am pierdut si ce aveam.
Lipsa de focus in afaceri
Iata cum succesul duce la esec si in cadrul corporatiilor. De, doar corporatiile sunt conduse de oameni.
In 1981 pe piata americana a iaurturilor, o noua firma TCBY inoveaza si creeaza un nou tip de iaurt, 'frozen yogurt' si breveteaza astfel o noua categorie de produs, care va deveni asa numita industrie 'Fro-Yo'.
Aceasta strategie ii asigura succesul companiei si in 2006, TCBY ajunge sa detina 36% din piata americana de iaurturi.
Evident, care este urmatoare etapa cand ai succes este sa cautati noi oportunitati de care sa profiti. Astfel compania isi petrece urmatorii ani investind si dezvoltand afaceri de inghetata si de de cuburi de gheata ambalate. In acelasi timp, pe segment principal al iaurturilor apar noi competitori, cu strategii mai bune, mai puternice, care sterg treptat din clasament numele TCBY care datorita lipsei de focus, nu mai are toate puterile de a lupta pentru un loc in frunte.
Astazi, in 2012, TCBY mai detine o minora cota de piata de 8%. Ce ar fi trebuit sa faca in schimb? Sa isi mentina focusul pe core business, gasind noi si noi strategii pentru a deveni mai buni pe acel segment.
joi, 14 iunie 2012
Dezvoltare personala sau dependenta personala
Empower a publicat pe Facebook harta utilizatorilor sai:
Aceasta informatie imi confirma teoria ca femeile sunt mai sensibile decat barbatii, isi controleaza mai greu emotiile, in timp ce noi barbatii suntem ne lasam mai usor destabilizati si putem controla mai bine emotiile, pentru ca am fost invatati de mici sa nu plangem si sa induram durerea.
Nu sunt de acord nici cu mandria masculina excesiva, dar nici nu lipsa de judecata la rece, a femeilor. Sunt un fan al industriei de self help, dar trebuie sa recunosc ca este o industrie care trebuie sa vanda. Din ce am vazut pana acum, femeile devin foarte rapid dependente de aceste programe/traineri personali si cu greu pot sa faca o pauza si sa anlizeze la rece, investitia realizata si raportul in care se resimte inapoi concret.
Momentan chiar nu mai investesc nici un cent in self help industy, pentru ca nivelul de dezvoltare la care am ajuns este superior rezultatelor din viata mea, si atunci pana cand voi ajunge la o balanta, prefer sa muncesc mai mult si sa fac coaching mai putin.
Femei, 25-34 ani, urban
Acesta este principalul segment de consumatori ai portalului.Aceasta informatie imi confirma teoria ca femeile sunt mai sensibile decat barbatii, isi controleaza mai greu emotiile, in timp ce noi barbatii suntem ne lasam mai usor destabilizati si putem controla mai bine emotiile, pentru ca am fost invatati de mici sa nu plangem si sa induram durerea.
Nu sunt de acord nici cu mandria masculina excesiva, dar nici nu lipsa de judecata la rece, a femeilor. Sunt un fan al industriei de self help, dar trebuie sa recunosc ca este o industrie care trebuie sa vanda. Din ce am vazut pana acum, femeile devin foarte rapid dependente de aceste programe/traineri personali si cu greu pot sa faca o pauza si sa anlizeze la rece, investitia realizata si raportul in care se resimte inapoi concret.
Raport corect investitie/return on investment
Personal ori de cate ori am investit bani in astfel de programe, traininguri/coaching, etc. urmaresc evolutie cu un pix si o foaie de hartie. Nu am ezitat niciodata, sa spun stop, atunci cand rezultatele nu au fost pe masura sau cand obiectul mi l-am atins inainte de termenul stabilit si sa cer un refund partial sau total.Momentan chiar nu mai investesc nici un cent in self help industy, pentru ca nivelul de dezvoltare la care am ajuns este superior rezultatelor din viata mea, si atunci pana cand voi ajunge la o balanta, prefer sa muncesc mai mult si sa fac coaching mai putin.
Capcana din industria de Self Help
Educatia sau dezvoltarea personala trebuie sa se masoare in rezultate concrete, nu in sperante sau vise cu ochii deschisi. Iar marea capcana in care cadem, nu neaparat intinsa de industrie din rea intentie, este sa credem ca mai avem nevoie de inca un curs, de inca o sedinta de coaching, de inca ceva, pentru a face ceea ce de mult trebuia sa facem si tot amanam.miercuri, 7 martie 2012
Si merge?
Iata intrebarea care ma irita de fiecare data cand o aud.
De ce imi e greu sa raspund? In primul rand pentru ca nu pot descrie in cuvinte realitatea a ceea ce insm sa ridici de la zero si sa conduci propria afacere, astfel incat omul sa nu se gandeasca doar la o serie de actiuni, ci la intregul sir de atitudini si abilitati necesare. La intrebarea daca merge..ce as putea sa raspund:..... daca am rulaj sau nu, daca fac profit sau nu, daca mi-am atins obiectivele de vanzari pe luna asta, daca am segmentat corect piata, daca am avut bani luna asta sa imi platesc facturile ...daca merge telefonul cand vreau sa sun un client?
Ce am remarcat: Aceeasi oameni care imi pun aceste intrebari, daca le-as spune ca lucrez la Compania X, sau Compania Y, m-ar intreba cu acceasi rapiditate: "Si cat castigi?" sau cel putin s-ar intreba imediat in mintea lor. Ce e drept, exista o asemanare intre cele doua intrebari: amandoua incep cu "Si?".
Doua idei din culise ( spuneti-le secrete)
Secretul 1: la inceput afacerile nu merg, sau merg mai slab decat asteptarile. Si doar Dzeu stie ce e in sufletul antreprenorului in acele momente. Dar atunci de ce mai continua? Pentru ca el are incredere in viziunea lui, in fortele proprii si in conjucturi favorabile ( adica are un gram de nebunie), vede ca lucrurile in jur sunt cum sunt, dar nu isi poate spune lui ca va esua si in nici un caz altcuiva. Si aici fac legatura cu
Secretul 2: nu exista afaceri care merg si afaceri care nu merg, exista doar oameni care decid ca vor face o afacere sa mearga sau nu. Oricine are o afacere de succes isi poate aminti exact momentele cand a decis ca va face tot ceea ce ii sta in putinta pentru ca afacerea lui sa aiba succes. Imi trec prin minte initiative marete de afaceri care au esuat si idei marunte, ca nu promiteau nimic si care s-au dezvoltat si stabilizat frumos.
Din acest punct de vedere admir oricand un antreprenor mai mult decat un angajat, pentru cel dintai face lucruri sa se intample, in timp cel de-al doilea doar e de ajuns sa functioneaze. Asta nu insm, atentie, ca nu respect un angajat; ba da il respect, absolut, e un om care munceste, dar nu il si admir neaparat. Si nu vorbesc nici de medici, avocati, arhitecti sau alti liber profesionisti care sunt cu totul alta poveste si in fata carora ma inclin oricand. Ma refer doar la acei simpli executanti.
Antreprenorul are duritatea mentala de a munci disciplinat si consecvent chiar si atunci cand lucrurile in jurul lui nu se misca, sau chiar atunci cand pica rand pe rand, ca la domino, dar are o viziune in minte si o decizie de a reusi, pe cand al doilea, angajatul, este o persoana reactiva, care se irita si atunci cand seful ii aloca un task in plus si deodata i se pare ca face prea multe, si realizeaza ca nu castiga destul. El este cel care este mai interesat de "cat castigi?" decat "si merge firma?" cand discuta cu alt angajat.
De ce imi e greu sa raspund? In primul rand pentru ca nu pot descrie in cuvinte realitatea a ceea ce insm sa ridici de la zero si sa conduci propria afacere, astfel incat omul sa nu se gandeasca doar la o serie de actiuni, ci la intregul sir de atitudini si abilitati necesare. La intrebarea daca merge..ce as putea sa raspund:..... daca am rulaj sau nu, daca fac profit sau nu, daca mi-am atins obiectivele de vanzari pe luna asta, daca am segmentat corect piata, daca am avut bani luna asta sa imi platesc facturile ...daca merge telefonul cand vreau sa sun un client?
Ce am remarcat: Aceeasi oameni care imi pun aceste intrebari, daca le-as spune ca lucrez la Compania X, sau Compania Y, m-ar intreba cu acceasi rapiditate: "Si cat castigi?" sau cel putin s-ar intreba imediat in mintea lor. Ce e drept, exista o asemanare intre cele doua intrebari: amandoua incep cu "Si?".
Doua idei din culise ( spuneti-le secrete)
Secretul 1: la inceput afacerile nu merg, sau merg mai slab decat asteptarile. Si doar Dzeu stie ce e in sufletul antreprenorului in acele momente. Dar atunci de ce mai continua? Pentru ca el are incredere in viziunea lui, in fortele proprii si in conjucturi favorabile ( adica are un gram de nebunie), vede ca lucrurile in jur sunt cum sunt, dar nu isi poate spune lui ca va esua si in nici un caz altcuiva. Si aici fac legatura cu
Secretul 2: nu exista afaceri care merg si afaceri care nu merg, exista doar oameni care decid ca vor face o afacere sa mearga sau nu. Oricine are o afacere de succes isi poate aminti exact momentele cand a decis ca va face tot ceea ce ii sta in putinta pentru ca afacerea lui sa aiba succes. Imi trec prin minte initiative marete de afaceri care au esuat si idei marunte, ca nu promiteau nimic si care s-au dezvoltat si stabilizat frumos.
Din acest punct de vedere admir oricand un antreprenor mai mult decat un angajat, pentru cel dintai face lucruri sa se intample, in timp cel de-al doilea doar e de ajuns sa functioneaze. Asta nu insm, atentie, ca nu respect un angajat; ba da il respect, absolut, e un om care munceste, dar nu il si admir neaparat. Si nu vorbesc nici de medici, avocati, arhitecti sau alti liber profesionisti care sunt cu totul alta poveste si in fata carora ma inclin oricand. Ma refer doar la acei simpli executanti.Antreprenorul are duritatea mentala de a munci disciplinat si consecvent chiar si atunci cand lucrurile in jurul lui nu se misca, sau chiar atunci cand pica rand pe rand, ca la domino, dar are o viziune in minte si o decizie de a reusi, pe cand al doilea, angajatul, este o persoana reactiva, care se irita si atunci cand seful ii aloca un task in plus si deodata i se pare ca face prea multe, si realizeaza ca nu castiga destul. El este cel care este mai interesat de "cat castigi?" decat "si merge firma?" cand discuta cu alt angajat.
joi, 1 martie 2012
miercuri, 29 februarie 2012
Afaceri adevarate vs Afaceri de amatori
Vorbeam cu un prieten astazi dupa ce i-am explicat cu ce ma ocup si i-am dat exemple de cateva instrumente de platape care le folosesc pentru comertul exterior imi zice ca se bucura ca m-am apucat de afaceri adevarate acum si ca am lasat micile potlogarii.
Raman in tacere, si il ascult in continuare uimit.
Ce insm "potlogarii"
Raspuns: nu stiu. Dar din context imi dau seama ca potlogaria sau potlogariile, asta pentru ca nici nu stiu care e singularul "cuvantului", vor sa denumeasca un fel de afaceri subtiri, amatoresti, si cu o tenta negativa, la limita cu legalitatea...
Ce insm "afacere adevarata"
Raspuns: pt mine nu exista notiunea dar ma ingrozesc sa aud ca exista aceasta categorie.
De unde aceasta atitudine?
Interesul majoritar al celor ce ne conduc ( nu e vb de guvern, desi nu se exclude, ci de adevaratele grupuri de interese globale care conduc lumea) este sa duca in deradere si sa improste negativ pe toti acei mici comercianti, oameni care incearca sa intreprinda ceva, sa vanda, mai cu talent, mai fara.
De ce? pentru ca nimeni nu are nevoie sa existe prea multi oameni cu initiativa, oameni dezghetati, oameni vii, care gandesc pe cont propriu si care sunt constienti de puterea lor. Astfel, ca daca arunci in deradere sau pui doar o usoara umbra de incertitudine, un semn de intrebare vizavi la corectitudinea, moralitatea sau valoarea intelectuala a micilor activitati de initiativa privata, evident ca marea masa se va indeparta de acest orizont si devin astfel agenti care perpetueaza acest cliseu de gandire de joasa energie. Un cerc vicios.
Care este viziunea mea?
Nu exista o diferenta intre o afacere sau alta care sa se masoare in termeni de adevarata sau infantila. Afacerile sunt afaceri, adica acea activitate prin care cauti sa iti aduci aportul intr-un domeniu, aducand plus valoare, in schimbul unei recompense banesti. Chiar daca este o afacere 2Customer sau 2Business, principiul este acelasi iar abilitatile necesare sunt iarasi similare.
Nu exista afaceri bune, afaceri mai putin bune sau afaceri profesioniste ( sau adevarate). Exista doar oameni care decid ca ceea ce fac, afacerea lor, va fi una adevarata, de succes.
Cum devine o afacere adevarata
Iata ce se intampla in mintea oamenilor: cand mecanismul financiar dezvoltat de antreprenor incepe sa depaseasca nivelul de intelegere sau de cunostiinte al persoanei, sau cand sumele rulate devin destul de mari( atentie, nu vb de profit), sau cu cat ideea de baza este mai complexa, cu atat omul de rand considerea ca este vorba si ca discutam de o "afacere adevarata".
Raman in tacere, si il ascult in continuare uimit.
Ce insm "potlogarii"Raspuns: nu stiu. Dar din context imi dau seama ca potlogaria sau potlogariile, asta pentru ca nici nu stiu care e singularul "cuvantului", vor sa denumeasca un fel de afaceri subtiri, amatoresti, si cu o tenta negativa, la limita cu legalitatea...
Ce insm "afacere adevarata"
Raspuns: pt mine nu exista notiunea dar ma ingrozesc sa aud ca exista aceasta categorie.
De unde aceasta atitudine?
Interesul majoritar al celor ce ne conduc ( nu e vb de guvern, desi nu se exclude, ci de adevaratele grupuri de interese globale care conduc lumea) este sa duca in deradere si sa improste negativ pe toti acei mici comercianti, oameni care incearca sa intreprinda ceva, sa vanda, mai cu talent, mai fara.
De ce? pentru ca nimeni nu are nevoie sa existe prea multi oameni cu initiativa, oameni dezghetati, oameni vii, care gandesc pe cont propriu si care sunt constienti de puterea lor. Astfel, ca daca arunci in deradere sau pui doar o usoara umbra de incertitudine, un semn de intrebare vizavi la corectitudinea, moralitatea sau valoarea intelectuala a micilor activitati de initiativa privata, evident ca marea masa se va indeparta de acest orizont si devin astfel agenti care perpetueaza acest cliseu de gandire de joasa energie. Un cerc vicios.
Care este viziunea mea?
Nu exista o diferenta intre o afacere sau alta care sa se masoare in termeni de adevarata sau infantila. Afacerile sunt afaceri, adica acea activitate prin care cauti sa iti aduci aportul intr-un domeniu, aducand plus valoare, in schimbul unei recompense banesti. Chiar daca este o afacere 2Customer sau 2Business, principiul este acelasi iar abilitatile necesare sunt iarasi similare.
Nu exista afaceri bune, afaceri mai putin bune sau afaceri profesioniste ( sau adevarate). Exista doar oameni care decid ca ceea ce fac, afacerea lor, va fi una adevarata, de succes.
Iata ce se intampla in mintea oamenilor: cand mecanismul financiar dezvoltat de antreprenor incepe sa depaseasca nivelul de intelegere sau de cunostiinte al persoanei, sau cand sumele rulate devin destul de mari( atentie, nu vb de profit), sau cu cat ideea de baza este mai complexa, cu atat omul de rand considerea ca este vorba si ca discutam de o "afacere adevarata".
marți, 24 ianuarie 2012
De ce sunt criticati vorbitorii motivationali?
In ultima vreme vad ca is fac aparitia fel de fel de “noi staruri” pe scena dezvoltarii personale, asa cum ii numeste Pera Novacovici si vad o multime de-a reactii pe retelele de socializare, de multe ori nu foarte pozitive. Cele mai noi apartii de care am aflat sunt Vali Rotaru si Doru Pelivan, doi tineri ambitiosi.
“Crime, violuri, jafuri” sau “Crede in visul tau, poti sa obtii orice iti doresti, esti nemaipomenit”?
Primul set de mesaje le gasesti zilnic in toata mass media, al doilea set mesaje, ici colo pe cate un astfel de blog motivational. Iata de ce lasand la o parte analiza expertizei acestor persoane, trebuie sa zic ca ma bucur sa vad aparitia unor noi canale de comunicare cu mesaje pozitive. Personal cred ca negativismul cu care suntem bombardati zilnic in mass media are in spate un scop economic bine stabilit de cei ce conduc aceasta lume, dar despre asta voi scrie intr-un alt articol. Asadar daca mai citesti si 2,3 fraze optimiste/zi pe un astfel de blog este un lucru bun, care ajuta la diluarea negativismului acumulat in creier.
Critici pe retelele de socializare
A.D: Cum au ajuns Zig Ziglar, Brian Tracy, Tonny Robbins mari trainieri? si-au facut la 18 ani un blog sau si-au rupt oasele, tocit pantofii si indurat rejecturi pana au ajuns milionari si apoi au vazut ca cei din jur vor sa afle cum au reusit si au inceput sa isi ia din timpul de lucru si sa tina traininguri?
V.G: învață-i pe alții cînd tu deja ai ajuns la un nivel la care întradevăr să poți spune, da domnule, eu sunt cineva în viața asta, dar să înveți pe alții ceea ce citești din cărți, e o mare, mare prostie.
C.S: Cand iti ghideaza de mic taticu pasii, deschizand toate usile prin amenintari cu scoaterea dosarelului dinainte de ’89 la iveal cred si eu ca poti sa canti, sa iubesti, sa dansezi, sa fii vesel. Astia isi pot deschide 100 de cafenele, se pot trezi la ora 14, dupa ce au stat o noapte in club, ca oricum nu esueaza afacerea.
Ce am remarcat totusi interesant este ca nici o persoana de sex feminin nu comenteaza de rau pe blogurile acestor barbati. F interesant. Din experienta mea as spune ca de fapt chiar sunt atrase si placut impresionate de personalitatea acestora.
Iata ce se intampla insa cand in blogosfera dezvoltarii personale isi face aparitia o reprezentanta a sexului frumos, Stella Aghenie, pe a carei parinti am avut ocazia sa ii cunosc personal, si pot sa garantez despre expertiza fetei in tot ceea ce spune. Doamnele si domnisoarele nu mai sunt la fel de dragute:
Cristina: dislike!
Simi: Plictisitor cu spume.
Maria: Adevarul e ca s-a umplut Romania de nlpiste.
Concluzia ... se intelege de la sine.
“Crime, violuri, jafuri” sau “Crede in visul tau, poti sa obtii orice iti doresti, esti nemaipomenit”?
Primul set de mesaje le gasesti zilnic in toata mass media, al doilea set mesaje, ici colo pe cate un astfel de blog motivational. Iata de ce lasand la o parte analiza expertizei acestor persoane, trebuie sa zic ca ma bucur sa vad aparitia unor noi canale de comunicare cu mesaje pozitive. Personal cred ca negativismul cu care suntem bombardati zilnic in mass media are in spate un scop economic bine stabilit de cei ce conduc aceasta lume, dar despre asta voi scrie intr-un alt articol. Asadar daca mai citesti si 2,3 fraze optimiste/zi pe un astfel de blog este un lucru bun, care ajuta la diluarea negativismului acumulat in creier.
Critici pe retelele de socializare
A.D: Cum au ajuns Zig Ziglar, Brian Tracy, Tonny Robbins mari trainieri? si-au facut la 18 ani un blog sau si-au rupt oasele, tocit pantofii si indurat rejecturi pana au ajuns milionari si apoi au vazut ca cei din jur vor sa afle cum au reusit si au inceput sa isi ia din timpul de lucru si sa tina traininguri?
V.G: învață-i pe alții cînd tu deja ai ajuns la un nivel la care întradevăr să poți spune, da domnule, eu sunt cineva în viața asta, dar să înveți pe alții ceea ce citești din cărți, e o mare, mare prostie.
C.S: Cand iti ghideaza de mic taticu pasii, deschizand toate usile prin amenintari cu scoaterea dosarelului dinainte de ’89 la iveal cred si eu ca poti sa canti, sa iubesti, sa dansezi, sa fii vesel. Astia isi pot deschide 100 de cafenele, se pot trezi la ora 14, dupa ce au stat o noapte in club, ca oricum nu esueaza afacerea.
Ce am remarcat totusi interesant este ca nici o persoana de sex feminin nu comenteaza de rau pe blogurile acestor barbati. F interesant. Din experienta mea as spune ca de fapt chiar sunt atrase si placut impresionate de personalitatea acestora.
Iata ce se intampla insa cand in blogosfera dezvoltarii personale isi face aparitia o reprezentanta a sexului frumos, Stella Aghenie, pe a carei parinti am avut ocazia sa ii cunosc personal, si pot sa garantez despre expertiza fetei in tot ceea ce spune. Doamnele si domnisoarele nu mai sunt la fel de dragute:
Cristina: dislike!
Simi: Plictisitor cu spume.
Maria: Adevarul e ca s-a umplut Romania de nlpiste.
Concluzia ... se intelege de la sine.
Esenta capitalismului
Marius foloseste urmatoarea analogie ca sa descrie capitalismul:
“Tu ești o lămâie, da? sa zicem ca pe piața se cere limonada. Tu, ca lămâie, nu poți sa te faci de una singură limonadă. Atunci vii la mine si te vinzi. Eu te cumpăr (iți cumpăr forța de munca). Cu ce preț? cat mai ieftin, desigur! După care te bag in storcător si te storc. Pana nu mai rămâne nimic din tine. După care te arunc cat colo si cumpăr pe altcineva. Bineînțeles, cea mai mare parte a profitului obținut din vânzarea limonadei trebuie sa rămână la mine, nu la tine. De ce? pentru ca eu țin afacerea in viața, eu o dezvolt. Tu ești doar o lămâie stoarsa. Ești terminat. Nu mai prezinți nici o importanta pentru economie. Nu-ti convine? cumpără-ți un storcător și fabrică și tu limonadă!”
Nu-i asa ca in aceasta perioada tot mai multi dintre noi care suntem angajati asa ne simtim? Cu siguranta este ceva adevarat aici daca putem simti efectele pe pielea noastra.
Iata punctul meu de vedere. Un barbat de impact este o rotita motrice foarte importanta in capitalism, o persoana proactiva care evident ca este un conducator si nu un follower, deci este in afaceri pe cont propriu, asta este clar( evident pot exista momente cand e jos si trebuie sa faca un pas inapoi luandu-si un job, dar el mereu in sufletul lui va fi un capitalist). Un barbat de impact crede intr-un capitalism generos nu in sclavagism. Un capitalism in care motivul interior pentru care construieste si conduce imperii este de a ii ajuta pe ceilalti, de a creea locuri de munca, de a aduce plus valoare in societate prin oferirea unui serviciu, de a dona bani acolo unde este nevoie si de a ii ajuta pe cei nevoiasi, pentru ca el este constient ca ceea ce are nu este un merit personal ci doar ii s-a dat voie sa aiba acces la o idee si la resurse.
Deci cine are dreptate? Care descriere a capitalismului este cea corecta? Raspunsul este…ambele sau nici unul
Iata raspunsul il gasim in cartea “Capitalismul bun, capitalismul rau”, aparuta la editura Polirom in anul 2009. Exista patru tipuri de economie capitalista: capitalismul antreprenorial, administrat de stat, oligarhic si dominat de firmele mari. Marius descrie tipul de capitalism dominat de corporatii( si grupurie de interese din spate) in timp ce Bartul de Impact este un antreprenor si are o abordare proactiva in tot ceea ce face. Autorii cartii sunt de parere ca cel mai bun capitalism nu poate fi decat o combinatie de a doua dintre ele.
Daca vrei sa afli mai multe despre antreprenoriat si stilul de viata al unui Barbat de Impact urmareste-ma acum pe Facebook.
Cum sa vinzi mai repede si mai scump
Deschizand, citind si inchizand anunt dupa anunt, din sutele existente pe site, la un moment dar privirea imi ramane pe un anunt care nu doar oferea informatii tehnice despre camera ci spunea o mica poveste personala, motivul vanzarii, de ce aceasta luna este una speciala si cum este nevoit sa faca vanzari de 600 lire pentru ca sa isi achite datoriile. In acelasi timp el cerea ajutorul cumparatorilor pentru a-l ajuta prin cumparaturile lor sa isi plateasca cheltuiele in aceasta luna.
Hi, a recent change in my circumstances has left me in desperate need to raise enough money to pay my mortgage and provide for my son of 15 months. Due to an accident and a broken leg ive been told i cant work for 8 weeks, with no mortgage protection and with being self employed i need to find a way to raise £600 a month so i thought i would give it a shot on ebay. The next 8 weeks i am going to list as much of my belongings as possible and hopefully get through this sticky patch. Please bid generously and along the way im sure you will pick up plenty of bargains. Feel free to see my other items. Thanks Nick
Iata si un anunt obisnuit pe eBay:
This is a small silver digital camera very hardly used. Complete with full software leads and instructions.
Cine va vinde mai mult este usor de dedus.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)