Pelivan Doru. Sau despre Non valoare in societatea de azi

Despre Pelivan Doru am mai scris intr-unul dintre articolele mele cand am remarcat o ploaie de stele de vorbitori motivationali si experti in ale succesului in afaceri.

OTV in online sau despre Non Valoare

Lipsa de valoare si nivelul de ipocrizie in societatea de azi este frapanta. Acest individ Pelivan Doru autointitulat profesor in afaceri vinde un curs despre cum sa reusesti in afaceri si e trist sa vezi cum tineri vin la aceste lectii in cautare reala de informatii si sunt inselatati de un descurcaret si banii le sunt luati.

Tanarul Pelivan se lauda cu afacerea de succes Salina din Oras inceputa in Timisoara care pe care acum doreste sa o vanda in franciza in tara oferind chiar si suport tehnic pentru construirea acesteia. O afacere de succes spune el, argument in baza caruia ne invata cum putem si noi sa devenim bogati.

Eu te invat cum sa devii bogat

"Afaceri" de 5mii eur

La o documentare in datele de la Camera de Comert privind operatorii privati, date cu caracter public, obtinem informatiile despre compania Salina din Oras SRL dupa cum urmeaza:

CA 2011 8.226eur      CA 2012 11.172eur     CA 2013 5.002 eur !!?? :) :)

Iata asadar fabulosul rezultat obtinut in afaceri de dl Pelivan, expert in afaceri (de 5mii eur pe an) sau antreprenor de succes ( in alta viata) asa cum il intituleaza Daniela Cristina pe blogul ei.

Evolutia Cifrei de Afaceri in RON pentru firma Salina din Oras SRL - Afacere de Succes marca Pelivan Doru

Contactandu-l pe dl Pelivan pe Facebook pentru o explicatie cu privire la aceste date, a sters comentariile si ne-a blocat accesul la contul sau.

Pe tema competentelor lui Doru Pelivan s-au mai facut remarci si de catre zoso . Ne intrebam acum dl Pelivan, v-ati gasit jobul de care pomenea Zoso acum un an? Dar pana la ale moment cati tineri au platit cursuri cumparand non valoare sau fabulatie?

Si inca o intrebare...cum este posibil de dragul banilor sa promovezi ca oricine poate scrie o carte sau realiza un curs? Asa apar modele eronate, comice daca nu tragice care capata note de smechereala si descurcareala in comportamentul celor care "reusesc" sa obtina in final banii de la cursanti, perpetuand astfel in Romania smintirea in masa a populatiei.

Pastila de valoare

Pentru ca nu doar sa arat cu degetul spre rau, fac si o munca constructiva de a concluziona articolul intr-o nota educativa, asa cum inteleg eu si cum m-a invatat viata, citand cateva randuri din Evaghelia dupa Luca:

1.	Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat de el altul mai de cinste decât tine.
2.	Şi venind cel care te-a chemat pe tine şi pe el, îţi va zice: Dă acestuia locul. Şi atunci, cu ruşine, te vei duce să te aşezi pe locul cel mai de pe urmă.
3.	Ci, când vei fi chemat, mergând aşează-te în cel din urmă loc, ca atunci când va veni cel ce te-a chemat, el să-ţi zică: Prietene, mută-te mai sus. Atunci vei avea cinstea în faţa tuturor celor care vor şedea împreună cu tine.
4.	Căci, oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.

Trebuie sau nu sa stii sa faci business?

O regula de baza in vanzari este sa faci un pas inapoi atunci cand depasesti limita si simti ca "ai mers prea departe". Textul cu care ma "scuz" este: "stimata dna/dnle, sunt nou in aceasta industrie si nu am multe cunostiinte despre cum se procedeaza, multumesc ca mi-ati atras atentia, va rog sa o faceti de fiecare cand gresesc pentru ca sa ma corectez".

Fraza aceasta merge de minune vad, probabil din motivul evident ca iti ceri scuze, dar si pentru ca toata lumea vrea sa fie profesor si sa dea sfaturi. Ei bine, eu le dau ocazia.

Am pus "scuz" in ghilimele pentru ca textul pe care il spun sunt doar cuvinte, singurul lucru util este pasul inapoi pentru dezamorsarea conflictului. Insa personal nu cred ca trebuie sa ai cine stie ce experienta sau cine stie ce cunostiinte pentru ca sa faci afaceri. Evident ca pe de o parte imi este usor sa spun asta pentru ca deja am peste zece ani de antreprenoriat, dar sunt intr-o industrie noua unde chiar nu stapanesc toate informatiile.

Ei bine, cunostiintele se cumpara. Poti anagaja pe cineva care are cunostiinte sau poti plati pentru un curs unde sa acumulezi cunostiintele necesare. Ceea ce conteaza si ceea ce este de nepretuit este atitudinea si mindsetul de invingator. Acestea nu sunt de vanzare, si nu sunt de cumparat. iar ele fac toata diferenta in afaceri si in viata.

Puterea cuvintelor

Nu-ti folosi cuvintele pentru ca sa iti descrii viata, foloseste-ti cuvintele pentru a-ti construi viata! Cuvintele pe care le rostesti au putere creatoare iar tu esti responsabil pentru ceea ce creezi, fie ca tu crezi asta sau nu.

Este nevoie de o mare putere mentala si tarie de caracter, pentru a-ti lua privirea de la ceea ce este in viata ta si a te concentra pe ceea ce iti doresti sa fie.
Dar mai intai trebuie sa ajungi crezi ca poti face asta, ca iti poti controla emotiile si starile si ca nu ele te controleaza pe tine.


"Hai ridica-te, nu te mai plange, nu e mare lucru. Esti barbat"

Iata cuvintele pe care le aude orice baiat de la tatal sau, cand se loveste si plange. Ce aude? Cuvinte. Si imediat isi schimba starea, inceteaza plansul si "se comporta ca un barbat".  Deci cu ajutorul cuvintelor starea a fost schimbata. Nu la fel i se spunea si fetitei cand se lovea, acesta era incurajata chiar sa detalieze ce s-a intamplat si sa planga pe umarul tatalui.
De aceea un barbat in medie isi poate controla mai bine emotiile decat o femeie, datorita cuvintelor pe care si le spune. Deci ceea ce ne spunem ne influenteaza sentimentele, care la randul lor afecteaza ceea ce facem si cum facem.


"Eu voi fi primul care va realiza asta"
Pana in 1954 nimeni nu mai reusise sa alerge 1 mila in mai putin de patru minute. Doctorii spuneau ca este fizic imposibil, si au demonstrat ca omul nu are structura musculara, nici capaciatea pulmonara necesara. Toti atletii de la aceea vreme spuneau "Sa alergi o mila sub patru minute este imposibil", "Nimeni nu a mai facut-o", "Asa ceva este imposibil", "Doctorii spun ca este imposibil".
Dar un tanar pe nume Roger Bannister a refuzat sa se uite la datele existente si sa repete cuvintele altora. In schimb el a zis "Eu o voi face", "Scopul meu este sa alerg o mila in sub patru minute, indiferent de ce va fi nevoie sa fac", "Eu voi fi primul care va face asta".  Si in 1954, acest tanar a devenit prima fiinta umana care a reusit sa alerge o mila in sub patru minute. Vazand aceasta, ceilalti atleti si-au schimbat cuvintele si au spus "Iata, Bannister a facut-o, inseamna ca se poate", "Chiar daca este foarte greu o voi face si eu". Si in urmatorii doi ani, 120 de noi atleti au repetat recordul imposibil de realizat pana atunci de fiinta umana.

"In 6 luni voi fi sanatos"
Morris Goodman era unul dintre vanzatorii de asigurari de top din SUA, membru al Mesei Rotunde a Milionarilor. In martie 1981, acesta se prabuseste cu avionul si devine o masa sangeranda carne la propriu, nervul care lega muschiul diafragmei de creier este taiat si nu mai poate respira singur. Cand l-au primit la spital doctorii au zis "Este la fel de bun ca si mort  acum", "Nu stiu de ce ne mai ocupam de el, sansele lui de a supravietui unei operatii sunt aproape zero". Morris Goddman nu se mai putea misca dar inca era constient si putea gandi. El s-ar fi putut uita la faptele prezente, la situatia descrisa de doctori si sa isi spuna ca nu mai are nici o sansa. In schimb, el a spus "In 6 luni de zile voi iesi de aici pe picioarele mele". Si asa a fost. De atunci el este numit Mirracle Man, dar nu a facut decat sa isi foloseasca cuvintele pentru a-si construi viata, nu pentru a si-o descrie.

Cristalele de apa alei lui Masaru Emoto
Demonstreaza clar, vizual, efectul cuvintelor asupra materiei, in acest caz particular asupra particulelor de apa distilata inghetata. Unei mostre de apa lasata la inghetat i s-au aplicat stimuli diferiti, intai muzica rock apoi muzica simfonica. In cazul primului stimul, muzica rock, particulele de apa inghetata aveau o forma neordonata si stearsa, iar in cazul muzicii clasice, apa a inghetat in particulele geometrice, simetrice, placute vederii.

"Să fie lumină!"
Acestea sunt primele cuvinte din Geneza. Dumnezeu nu s-a uitat in jur si a zis "e cam intuneric pe aici, e un loc imposibil de locuit,  mereu frig, nu este sa fie..." . Dumnezeu a spus in schimb "Sa fie lumina", Si a fost lumina. Si asa a continuat Creatia. 

Exemplele pot continua. Este responsabilitatea noastra sa ne luam focusul de la ceea ce este si sa gandim si sa spunem ceea ce vrem sa fie.

Paradoxul succesului - Cum sa esuezi lamentabil

Cu totii dorim sa avem succes, nu-i asa? Si nici unul dintre noi nu ne dorim sa esuam. Asa ca, ne fixam privirea pe varful piramidei, trasam un plan, ne facem strategii si pornim la drum. Si eventual, cu mult efort, daca nu renuntam, in final ajungem acolo.
Probabil ca va ganditi de acolo in continuare totul este floare la ureche. Ei bine....este foarte posibil ca acolo sus sa fie inceput sfarsitului.

Intr-una dintre cartile sale Jim Collins analizeaza pragurile critice dintre nivelul Bun si nivelul Excelent. Cea mai mare piedica in atingerea excelentei, in afaceri, in viata, in sport, in orice, este faptul ca am devenit buni.
Citeam astazi despre bucla si pasii care duc de la claritatea scopului la o ceata si difuzie a energiei noastre si in final la esec.

De la succes la esec sunt patru pasi

Pasul 1. Avem claritatea a ceea ce ne dorim, muncim focusat si obtinem succesul.
Pasul 2. Cand avem succes, acesta ne deschide drumul catre tot mai multe optiuni si oportunitati
Pasul 3. Cand ne-am marit numarul de optiuni si oportunitati carora le acordam atentie, ne risipim energia in cat mai multe parti si eficienta noastra scade.
Pasul 4. Eforturile dispersate, determina o ambiguitate a scopului si duc la esec.

Ma gandeam cat de adevarate sunt aceste idei. Succesul este chiar un catalist al esecului.

Exemplul personal
In primul meu business am muncit focusat si disciplinat timp de un an de zile si am cunoscut succesul. Aveam o afacere venit foarte bun, o masina personala si un cont in banca cu 4 cifre in dolari.

Apoi m-am mutat intr-un oras mai mare si am inceput sa caut noi oportunitati, pentru ca aveam destula putere financiara pentru varsta mea. Insa nu aveam si destula inteligenta financiara pentru a deosebi intre afaceri bune si afaceri rele.

Mi-am investit din timp si bani in noi locuri, abatandu-ma treptat de la brumul batatorit pe care il stiam si care ma adusese initial la succes. Pentru ca nu am facut alegerile bune, m-am ales in final cu un efort disipit in multe directii, vezi zicala "nu fugi dupa doi iepuri ca nu prinzi nici unul", si in final am pierdut si ce aveam.



Lipsa de focus in afaceri

Iata cum succesul duce la esec si in cadrul corporatiilor. De, doar corporatiile sunt conduse de oameni.

In 1981 pe piata americana a iaurturilor, o noua firma TCBY inoveaza si creeaza un nou tip de iaurt, 'frozen yogurt' si breveteaza astfel o noua categorie de produs, care va deveni asa numita industrie 'Fro-Yo'.
Aceasta strategie ii asigura succesul companiei si in 2006, TCBY ajunge sa detina 36% din piata americana de iaurturi.

Evident, care este urmatoare etapa cand ai succes este sa cautati noi oportunitati de care sa profiti.  Astfel compania isi petrece urmatorii ani investind si dezvoltand afaceri de inghetata si de de cuburi de gheata ambalate. In acelasi timp, pe segment principal al iaurturilor apar noi competitori, cu strategii mai bune, mai puternice, care sterg treptat din clasament numele TCBY care datorita lipsei de focus, nu mai are toate puterile de a lupta pentru un loc in frunte.

Astazi, in 2012, TCBY mai detine o minora cota de piata de 8%. Ce ar fi trebuit sa faca in schimb? Sa isi mentina focusul pe core business, gasind noi si noi strategii pentru a deveni mai buni pe acel segment.

Going rich or Going broke..

Statisticile sunt pentru ca sa fie imbunatatite...

Dezvoltare personala sau dependenta personala

Empower a publicat pe Facebook harta utilizatorilor sai:

 

Femei, 25-34 ani, urban

Acesta este principalul segment de consumatori ai portalului.
Aceasta informatie imi confirma teoria ca femeile sunt mai sensibile decat barbatii, isi controleaza mai greu emotiile, in timp ce noi barbatii suntem ne lasam mai usor destabilizati si putem controla mai bine emotiile, pentru ca am fost invatati de mici sa nu plangem si sa induram durerea.

Nu sunt de acord nici cu mandria masculina excesiva, dar nici nu lipsa de judecata la rece, a femeilor. Sunt un fan al industriei de self help, dar trebuie sa recunosc ca este o industrie care trebuie sa vanda. Din ce am vazut pana acum, femeile devin foarte rapid dependente de aceste programe/traineri personali si cu greu pot sa faca o pauza si sa anlizeze la rece, investitia realizata si raportul in care se resimte inapoi concret.

Raport corect  investitie/return on investment

Personal ori de cate ori am investit bani in astfel de programe, traininguri/coaching, etc. urmaresc evolutie cu un pix si o foaie de hartie. Nu am ezitat niciodata, sa spun stop, atunci cand rezultatele nu au fost pe masura sau cand obiectul mi l-am atins inainte de termenul stabilit si sa cer un refund partial sau total.

Momentan chiar nu mai investesc nici un cent in self help industy, pentru ca nivelul de dezvoltare la care am ajuns este superior rezultatelor din viata mea, si atunci pana cand voi ajunge la o balanta, prefer sa muncesc mai mult si sa fac coaching mai putin.

Capcana din industria de Self Help

Educatia sau dezvoltarea personala trebuie sa se masoare in rezultate concrete, nu in sperante sau vise cu ochii deschisi. Iar marea capcana in care cadem, nu neaparat intinsa de industrie din rea intentie, este sa credem ca mai avem nevoie de inca un curs, de inca o sedinta de coaching, de inca ceva, pentru a face ceea ce de mult trebuia sa facem si tot amanam.

Si merge?

Iata intrebarea care ma irita de fiecare data cand o aud.


De ce imi e greu sa raspund? In primul rand pentru ca nu pot descrie in cuvinte realitatea a ceea ce insm sa ridici de la zero si sa conduci propria afacere, astfel incat omul sa nu se gandeasca doar la o serie de actiuni, ci la intregul sir de atitudini si abilitati necesare. La intrebarea daca merge..ce as putea sa raspund:..... daca am rulaj sau nu, daca fac profit sau nu, daca mi-am atins obiectivele de vanzari pe luna asta, daca am segmentat corect piata, daca am avut bani luna asta sa imi platesc facturile ...daca merge telefonul cand vreau sa sun un client?


Ce am remarcat: Aceeasi oameni care imi pun aceste intrebari, daca le-as spune ca lucrez la Compania X, sau Compania Y, m-ar intreba cu acceasi rapiditate: "Si cat castigi?" sau cel putin s-ar intreba imediat in mintea lor. Ce e drept, exista o asemanare intre cele doua intrebari: amandoua incep cu "Si?".

Doua idei din culise ( spuneti-le secrete)
Secretul 1:  la inceput afacerile nu merg, sau merg mai slab decat asteptarile. Si doar Dzeu stie ce e in sufletul antreprenorului in acele momente. Dar atunci de ce mai continua? Pentru ca el are incredere in viziunea lui, in fortele proprii si in conjucturi favorabile ( adica are un gram de nebunie), vede ca lucrurile in jur sunt cum sunt, dar nu isi poate spune lui ca va esua si in nici un caz altcuiva. Si aici fac legatura cu
Secretul 2: nu exista afaceri care merg si afaceri care nu merg, exista doar oameni care decid ca vor face o afacere sa mearga sau nu. Oricine are o afacere de succes isi poate aminti exact momentele cand a decis ca va face tot ceea ce ii sta in putinta pentru ca afacerea lui sa aiba succes. Imi trec prin minte initiative marete de afaceri care au esuat si idei marunte, ca nu promiteau nimic si care s-au dezvoltat si stabilizat frumos.

Din acest punct de vedere admir oricand un antreprenor mai mult decat un angajat, pentru cel dintai face lucruri sa se intample, in timp cel de-al doilea doar e de ajuns sa functioneaze. Asta nu insm, atentie, ca nu respect un angajat; ba da il respect, absolut, e un om care munceste, dar nu il si admir neaparat. Si nu vorbesc nici de medici, avocati, arhitecti sau alti liber profesionisti care sunt cu totul alta poveste si in fata carora ma inclin oricand. Ma refer doar la acei simpli executanti.
Antreprenorul are duritatea mentala de a munci disciplinat si consecvent chiar si atunci cand lucrurile in jurul lui nu se misca, sau chiar atunci cand pica rand pe rand, ca la domino, dar are o viziune in minte si o decizie de a reusi, pe cand al doilea, angajatul, este o persoana reactiva, care se irita si atunci cand seful ii aloca un task in plus si deodata i se pare ca face prea multe, si realizeaza ca nu castiga destul. El este cel care este mai interesat de "cat castigi?" decat "si merge firma?" cand discuta cu alt angajat.